PARINTELE RAFAIL NOICA la Iasi: CE ESTE POCAINTA? (a doua zi a colocviul...

  Pocăinţa Împăratului Manase

  Acesta a făcut atâtea păcate înaintea lui Dumnezeu cum nu a mai făcut nimeni. Timp de 52 de ani a făcut cu sila un popor întreg să se închine la diavoli, silindu-l să se lepede de Dumnezeu. Iar pe cei ce nu voiau îi omora cu cele mai crâncene chinuri. Dar, Dumnezeu, l-a adus pe Manase la pocăinţa prin judecăţile Sale.

 Cum? A trimis Dumnezeu pe împăratului Asud cu mare oştire şi au robit Ierusalimul, luând pe împăratul Manase rob. 

L-au legat şi l-au pus într-o cuşcă în care nu putea sta în picioare. Era legat ca un belciug, cu capul la picioare, cu doua lanţuri de aramă. Şi l-au băgat în cuşca aceea, în care nu putea să ridice capul, decât să stea numai aşa, legat în formă de belciug rotund. Împăratul a crezut că va trăi o săptămână sau câte

va zile şi îi dădea mâncare de două ori pe săptămână, numai pâine de tărâţe şi apă. Şi a trăit împăratul în acea cuşcă, legat cu lanţuri, nu o săptămână, nu o lună, nu zece luni, ci treisprezece ani şi.. rămăsese numai pielea şi oasele. 

Atunci el şi-a adus aminte de Dumnezeu şi a zis: " M-a adus Dumnezeu în acest chin şi canon, pentru că L-am mâniat şi m-am întors de la El!" Dacă m-a ţinut Dumnezeu cu zile până acum, oare ce vrea El de la mine? "

 Atunci, din adâncul inimii, a început să suspine, să verse lacrimi şi cu văpaie de foc se ruga lui Dumnezeu :
"Strâns sunt eu cu multe cătuşe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu şi nu am nici loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat şi am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni şi am înmulţit smintelile.
Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta, Am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu le cunosc, Însă cer, rugându-Te: Iartă-mă Doamne, iartă-mă şi nu mă pierde în fărădelegile mele şi nici nu mă osândi la întuneric sub pământ, Căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-Ţi peste mine bunătatea Ta, mântuindu-mă pe mine nevrednicul, după mare mila Ta. Şi Te voi preaslăvi în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine Te slăvesc toate puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin!"(Rugăciunea regelui Manase Cap1, 10-15). 

 Aşa rugându-se el din adâncul inimii lui şi vărsând şiroaie de lacrimi cu durere mare în acel chin în care era, Dumnezeu şi-a adus aminte de dânsul şi a dat în gând acelui împărat, pe nume Asud, să-i dezlege acele lanţuri şi să-l scoată din cuşca, din acea carcera. 

" Şi nu numai că s-a ridicat şi s-a făcut sănătos, dar împăratul Babilonului a spus : " Dumnezeul lui, Căruia se închină, l-a iertat pentru aşa de mare pocăinţă". Aţi văzut înţelepciunea lui Dumnezeu? Aţi auzit ce face Dumnezeu ?

 Dintr-un împărat păgân, ale cărui păcate covârşiseră stelele cerului şi nisipul mării, a făcut iarăşi împărat şi sfânt, pentru că s-a pocăit din adâncul inimii, a vărsat lacrimi de foc şi a fost chinuit atâţia ani, cu atâta post şi cu atâta chinuire şi durere!

Predica Parintele Calistrat
sursa http://ieromonahcalistrat.blogspot.ro